Putina Proza de Paste

Nu prea scriu proza,de obicei pentru ca nu imi iese asa de bine,dar o sa va dati si voi seama la sfarsitul blogului motivele.

Vine Pastele crestinesc, postul aproape ca a trecut,iar eu sincer nu stiu daca merit sa ma bucur de aceste sarbatori. Poate ca am prea multa incredere in mine sau poate ca nu am deloc ,dar in aceste zile de post,pe care nu le-am respectat, ba mai mult uneori m-am indoit nu atat de credinta ,cat m-am indoit de scopul religiei . Cu siguranta crestinismul este o religie adevarata, nu pun la indoiala existenta Dumnezeiasca, ci mai degraba propaganda lumeasca, de multe ori stau sa ma gandesc daca acesta a fost cu adevarat scopul Fiului lui Dumnezeu.

Insa acum sunt momente de sarbatoare,cu totii asteptam Lumina Domnului,pacatosi sau mai putin pacatosi,credinciosi sau mai putin credinciosi, cu totii vom primi Lumina,insa fiecare ar trebui sa stie cat de mult o merita sau cat de putin. Acesta insa trebuie sa fie un motiv ca toate actiunile noastre viitoare sa se dedice unui scop maret,sa nu mai apara la o sarbatoare viitoare acest regret, insa toti suntem oameni si,ca si mine acum, prefer sa regret in loc sa ma concentrez la imbunatatirea actiunilor viitoare.
Sper ca acest mesaj sa ajunga in inimile fiecarui adult,chiar daca multi dintre noi deja l-au procesat,poate ca unii chiar au scris aceste cuvinte,pe un blog,intr-o scrisoare ,carte sau papirus.
Inchei prin a va ura tuturor celor care ati avut rabdarea si interesul de a citi aceste randuri Paste Fericit si fie ca fiecare ou pe care il veti ciocni in ziua de Paste sa va umple inima cu speranta si fericire!