Are o aroma aparte viaţa ce aduce moarte,
Pândeşte adânc, lucrează cu spor
şi, fără să-şi iasă din obicei, te va doborî
cu metodele ei inconştiente ,uneori , primite zestre.
Veninul unui început de sfârşit ,
mai dulce decât sfârşitul însuşi, se-adună
în inimi de fiară, în foame nebună,
te-nmoaie cu viaţă, cu ce-ai mai iubit .
2010-06-24
Miros de Sobolani
2010-06-24T22:30:00+03:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
te-ai gândit vreodată să dai timpul înapoi? cum ar fi sa repari crestaturile din talpa? unde sunt acum, unde aş fi putut fi dacă, vis...
-
E ceva în privirea ta ce ar putea adormi un cerber, în zilele încremenite de mirosul tău, timpul stă, E ceva în privirea ta ce ar plumbui a...
-
Urasc ca sunt... urasc ca nu mai esti, dar cel mai mult urasc ca nu pot sa urasc... timid urmaresc creatia luminii in fiecare zori, cum ...
-
E zarva in codru, mustele frunzesc... Un zgomot ce matura somnul, doar crocodilii dorm ... Frunzisul taie calmul bufnitelor... ce-si as...

