Are o aroma aparte viaţa ce aduce moarte,
Pândeşte adânc, lucrează cu spor
şi, fără să-şi iasă din obicei, te va doborî
cu metodele ei inconştiente ,uneori , primite zestre.
Veninul unui început de sfârşit ,
mai dulce decât sfârşitul însuşi, se-adună
în inimi de fiară, în foame nebună,
te-nmoaie cu viaţă, cu ce-ai mai iubit .
2010-06-24
Miros de Sobolani
2010-06-24T22:30:00+03:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
te-ai gândit vreodată să dai timpul înapoi? cum ar fi sa repari crestaturile din talpa? unde sunt acum, unde aş fi putut fi dacă, vis...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
Nu demult credeam că sunt nebuni cei ce iubesc Fără să consume, fără să atingă, Acum sunt un nebun rațional, Vreau să ating ... Să o...

