Visătoare, extensiile sprâncenelor îndeamnă lectura,
în prima încarnare
vântul mătura paşii în nisip,
calea petrecută de turişti
îţi este mult prea cunoscută.
pisica unei vrăjitoare,
plictisită de corbi,
te-a adoptat,
neîncetat te alinta
în colivia plină cu pene negre.
Prin drumurile scuturate cu flori
ale necunoaşterii
ai ajuns cuvântătoare,
scriitoare.
2010-11-03
Elena
2010-11-03T02:41:00+02:00
DEC.I
atelier|poezie|
Postări populare
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
te-ai gândit vreodată să dai timpul înapoi? cum ar fi sa repari crestaturile din talpa? unde sunt acum, unde aş fi putut fi dacă, vis...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
Nu demult credeam că sunt nebuni cei ce iubesc Fără să consume, fără să atingă, Acum sunt un nebun rațional, Vreau să ating ... Să o...
