Visătoare, extensiile sprâncenelor îndeamnă lectura,
în prima încarnare
vântul mătura paşii în nisip,
calea petrecută de turişti
îţi este mult prea cunoscută.
pisica unei vrăjitoare,
plictisită de corbi,
te-a adoptat,
neîncetat te alinta
în colivia plină cu pene negre.
Prin drumurile scuturate cu flori
ale necunoaşterii
ai ajuns cuvântătoare,
scriitoare.
2010-11-03
Elena
2010-11-03T02:41:00+02:00
DEC.I
atelier|poezie|
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
Citesc frânturi din începuturi de poveste, povestea mea, nu eram un prinț, un simplu hoț, pierdut în valurile repezi ale unu...
-
de-as fi pestera de sare tu ai fi podeaua mea, as cobora doar ca sa putem urca impreuna , de-as fi ocean tu ai fi luna mea, apele mele ti...
-
Mi-am incorsetat ratiunea in coaja unui ou... Astept crearea legand o bere din decor, De maine inima -mi gandeste separat... Te-astept ca...