Visătoare, extensiile sprâncenelor îndeamnă lectura,
în prima încarnare
vântul mătura paşii în nisip,
calea petrecută de turişti
îţi este mult prea cunoscută.
pisica unei vrăjitoare,
plictisită de corbi,
te-a adoptat,
neîncetat te alinta
în colivia plină cu pene negre.
Prin drumurile scuturate cu flori
ale necunoaşterii
ai ajuns cuvântătoare,
scriitoare.
2010-11-03
Elena
2010-11-03T02:41:00+02:00
DEC.I
atelier|poezie|
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
te-ai gândit vreodată să dai timpul înapoi? cum ar fi sa repari crestaturile din talpa? unde sunt acum, unde aş fi putut fi dacă, vis...
-
E ceva în privirea ta ce ar putea adormi un cerber, în zilele încremenite de mirosul tău, timpul stă, E ceva în privirea ta ce ar plumbui a...
-
Urasc ca sunt... urasc ca nu mai esti, dar cel mai mult urasc ca nu pot sa urasc... timid urmaresc creatia luminii in fiecare zori, cum ...
-
E zarva in codru, mustele frunzesc... Un zgomot ce matura somnul, doar crocodilii dorm ... Frunzisul taie calmul bufnitelor... ce-si as...
