Zâmbetele unui animal de pradă
îmi tulbură privirea în crepuscul,
înciudat de limitele firii umane
plec la vânătoare de șoimi deghizat
în sfinx.
În zborul lin ,
înfiorător îmi ascult colții și ghearele
într-un uragan timid,
Pierdut de mamă
și renegat de frați
îmi construiesc trecutul
cu piese din viitor,
vremea bestiei va apune
o dată cu creșterea economică.
2010-12-13
Peste limite
2010-12-13T23:22:00+02:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
Citesc frânturi din începuturi de poveste, povestea mea, nu eram un prinț, un simplu hoț, pierdut în valurile repezi ale unu...
-
de-as fi pestera de sare tu ai fi podeaua mea, as cobora doar ca sa putem urca impreuna , de-as fi ocean tu ai fi luna mea, apele mele ti...
-
Mi-am incorsetat ratiunea in coaja unui ou... Astept crearea legand o bere din decor, De maine inima -mi gandeste separat... Te-astept ca...