Zâmbetele unui animal de pradă
îmi tulbură privirea în crepuscul,
înciudat de limitele firii umane
plec la vânătoare de șoimi deghizat
în sfinx.
În zborul lin ,
înfiorător îmi ascult colții și ghearele
într-un uragan timid,
Pierdut de mamă
și renegat de frați
îmi construiesc trecutul
cu piese din viitor,
vremea bestiei va apune
o dată cu creșterea economică.
2010-12-13
Peste limite
2010-12-13T23:22:00+02:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
ațipit cutremur perna udă, mirosul tău se-aude din cearșaf, adorm târziu, nu dorm deloc, am ochii vineți de nesomn, dar nu...
-
Mă plimb tăcut pe perna mea, gîndesc liniar... aud șoapte scurte, dar ești departe... sunt doar urme de tine peste tot, umbre ale s...
-
Îmi simt inima într-un subcircuit continuu indus de șocul volumului de electroni estompați de furia gândurilor tale, îmi aud gânduril...
-
Te urmaresc ...din umbra, De-ai fi... Iti aud cantecul pielii ce-mi mangaie mana, Simt mirosul buzelor ce-mi asteapta buza, Vad frea...