ale eului satiric,
nerecunoscător copilului
ce umblă ziua
prin fulgii aprigi de zăpadă
ce-i inundă pielea,
mă simțeam bine
și eu ... și el ...
dar am realizat mai greu
când un fulg i s-a oprit
pe-o pleoapă
și nu a vrut să se mai miște
de frică că o să cadă,
țipam degeaba ca un tânt
privind autobuzele cum pleacă...
 |
| nu vreau sa fac reclama...se potriveste poza |
