Rănit de propriul scut
sângerez în cuvinte scurte,
picături acide ale gândurilor de luptă
îmi măzgălesc foaia,
secundele se afundă
în nisipul timpului
ce rar mi se scurge în palmă.
Mâinile tale ude
răstoarnă clepsidra primei bătălii,
zidul subțire
se îngroașă la fiecare atac.
nu mai pot vorbi în cuvintele mele,
ascunse în pastă,
în piele,
se subordonează piesei de puzzle lipsă,
creștem împreună...
