urlu într-un pahar cu fundul spart
așteptând să se umple cu lumină,
ascult gălețile din tablă din curte
cum răsună în chitări de greier,
în bâzâit de țânțar,
se-adună timp util
pierdut în calea inutilului,
voci străine îmi bântuie așternut
reflexia slabă în oglindă apei,
în valurile pârâului ce îmi adoarme tâmplele
supărat pe spiritul meu,
m-am decis să accept soluții absurde,
îmi voi acoperii polii cu brațele tale
în speranța că nu vei pleca,
că nu voi mai pleca
