ascult nisipul scurs printre frunzele uscate
în palmele tale ude,
te-ai apropiat ca un senzor simpatic,
inconștient de faptul că te voi goni
te-am acceptat treptat între palme,
între buze, între șoapte,
îmi gonesc visele în norul de gânduri
saturat cu parfumul tău,
nu mai vreau să plec din tine,
dar tu o să vrei ...
ți-ai parcat electronii în norul meu magnetic,
cât vei rezista până ce te vei magnetiza,
sunt doar o picătură de ploaie
ce așteaptă lacrimile tale fericite
pentru a putea deveni baltă,
voi culege sudoarea plăcerii tale,
în speranța de a mă transforma în lac,
mă voi extinde în mare
o dată cu satisfacerea viselor tale,
când vei pleca mă vei tranforma în ocean
din lacrimile noastre,
doar cu puțin timp înainte de a fi iar
o picătură de ploaie,
apoi te vei magnetiza.
