Călătoresc timid pe axa timpului pierdut
între vise, între lumi,
între ziduri gravate cu parfumul buzelor tale,
pășesc oval pe cuvintele subțiri
ale unei amintiri,
cutiile răspândite haotic în mansardă,
dansează sintetic în ritmuri vivace,
sunt pline de tine și totuși se mișcă,
se mișcă în trepte,
în bucle infinite de tandrețe.
cănile au prins viață în lumina aproape stinsă
a lumânărilor colorate,
se ciocnesc goale, fără zgomot,
la fel de fin ca atingerea pielii tale,
uit să adorm, privind haosul organizat...
