Îmi mângâi setea acvatică
cu frânturi din vocea ta,
adorm purpuriu întins între brațele tale moi,
îmi aduc aminte cum îți întindeai brațele și ramân aici,
cu capul rezemat în pernă,
cu pieptul greu,
nu mă pot mișca prea des
de frică să nu deranjez buclele ce înoată întârziat
în barba mea,
mă trezesc gravat cu urmele tale pe piept,
pe abdomen,
mă simt de parcă aș fi căzut trei metri
cu o găleată de tablă pe cap,
am căzut înfipt în stratul de zăpadă
pătat cu sângele tău,
sun insistent la sonerie,
așteptând înfipt în ghiveciul gol din fața ușii,
poate vei răspunde și mă vei confunda cu un copac,
simt aripile corbilor ce îmi deranjează coroana de păr,
e frig,
e frig iubito,
primește-mă acasă...
