plutesc,
îngropat în nori uzi de speranță,
pășesc umed în depărtări cunoscute,
adormite,
mă urmăresc penele unei vrăbiuțe timide,
simt urmele pașilor greșiți ce îmi apasă umbra
pe pământ,
privesc oniric,
aproape de stele,
plâng pentru greșeli
cu praf din norii cu speranță .
