ascult timid
sunete scurte ce mi le spui
fără să știi...
îmi zgârii inima conștient,
mărturisind o curiozitate...
ascult ca un salvamar
ce încearcă să se salveze de la înec,
ca un doctor,
ce încearcă să-și bandajeze rănile
ascunse,
mă feresc de declin,
cu minciuni scurte,
vinovate...
sunt doar un șiret
ce refuză să putrezească,
sunt o pereche de papuci de piele,
de casă,
uzați,
aruncați din avion ...
continuu cu minciuni,
reacții ale unui capăt pierdut
în drumul spre ghilotină,
recunosc vinovat
gestiuni disperate,
am aripile rupte,
dar zbor,
la sol,
în cercuri rupte
de sunete scurte,
fragmente din vorbele tale,
gânduri pierdute din ideile suave,
ascult surd,
bătăile inimii tale,
aud bătând în depărtare
cu glasul pierdut,
calci în picioare
zile senine
și iar e bătaie ...
rămân pierdut
în bucuriile fiecărei clipe
lângă zâmbetul tău,
poate că pentru fiecare zâmbet
voi plăti cu o urmă de țigare,
am pielea tare...
