Mă plimb tăcut pe perna mea,
gîndesc liniar...
aud șoapte scurte,
dar ești departe...
sunt doar urme de tine peste tot,
umbre ale siluetei tale
ce se-adună după ploaie,
mirosul tău ce încă inundă câteva prosoape
și perna rămasă goală...
adun gânduri în săculețe cu pitici
în căutarea unei dimineți plăcute,
mă așez la masă cu scaunul tău tras,
așteptând să te speli pe dinți
și să mă deranjezi jucăușă
în drum spre scaun ...
vorbesc cu teama cuvintelor
ce te vor răni,
te aștept la capăt de pod,
așa cum te-ai obișnuit :
Neața :*
