Urasc ca sunt...
urasc ca nu mai esti,
dar cel mai mult urasc ca nu pot sa urasc...
timid urmaresc creatia luminii in fiecare zori,
cum soarele deschide ochii peste oamenii adormiti,
iubesc ca ne-nvartim in cercuri ...
iubesc ca traim,
vreau sa te iubesc,chiar de-ti sunt strain.
2010-05-11
Postări populare
-
Draga moșule, Anul acesta am fost cuminte, am învățat să trăiesc altfel decât o știam, aștept ca și tu să vii la mine altfel decât o făce...
-
Nu știu, dar bănuiesc că v-ați prins deja că acest blog este un fel de jurnal pentru mine, doar că de data asta nu o să mai scriu codat, de...
-
clipesc stingher în mersul unei zile reci, îmi ascult pașii sperând să-mi uit gândurile, un sărut uscat de care nu vreau să scap, ...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
ațipit cutremur perna udă, mirosul tău se-aude din cearșaf, adorm târziu, nu dorm deloc, am ochii vineți de nesomn, dar nu...
2 comentarii::
ura si iubirea sunt atat de apropiate incat uneori facem confuzii ;)
m-am razgandit... Ador poezia asta! Am ramas un pic blocata la primele 2 versuri... sunt fantastice! pe cuvant. [cred ca devin dependenta de blogul tau]
Trimiteți un comentariu