Urasc ca sunt...
urasc ca nu mai esti,
dar cel mai mult urasc ca nu pot sa urasc...
timid urmaresc creatia luminii in fiecare zori,
cum soarele deschide ochii peste oamenii adormiti,
iubesc ca ne-nvartim in cercuri ...
iubesc ca traim,
vreau sa te iubesc,chiar de-ti sunt strain.
Postări populare
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr... -
te-ai gândit vreodată să dai timpul înapoi? cum ar fi sa repari crestaturile din talpa? unde sunt acum, unde aş fi putut fi dacă, vis... -
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric... -
Nu demult credeam că sunt nebuni cei ce iubesc Fără să consume, fără să atingă, Acum sunt un nebun rațional, Vreau să ating ... Să o...
2 comentarii::
ura si iubirea sunt atat de apropiate incat uneori facem confuzii ;)
m-am razgandit... Ador poezia asta! Am ramas un pic blocata la primele 2 versuri... sunt fantastice! pe cuvant. [cred ca devin dependenta de blogul tau]
Trimiteți un comentariu