adăposteşte-te în închisoarea gândurilor mele cu sori.
Ascunde-mi zâmbetele amare şi lacrimile reci
sub aripile-ţi ude , sub suflul auriu.
Fulger captiv al inocenţei, zoieşte-ţi
aripile frânte cu încărcări de conştiinţă,
adormi cu ochii-ţi plini de lacrimi şi cenuşă...
de ce ai zăbovii între gratiile rupte?
