Stand in fata copacului,
e verde pe alocuri
cu galben-auriu.
Suntem in anotimpul somnului scurt.
Venele pulseaza taifunul,
nu simt mai mult
decat vad ... si ating.
E viata ...
in viata
in frunze si-n apa.
Vantul i-ameninta coroana,
Stand prins in dintii sangerii
ai semaforului,
Sunt semne ca spectacolul carnal
se va sfarsi.
Vom adormi in lacrimi de moarte
aceste luni.
Albit,uscat... mort?
Ma voi trezi!,voi mai trai?
iti vei aduce aminte de mine viu?
sau , in amintiri,
voi fi scheletul ce se afla acum in fata ta?
Adun provizii
departe de ochii curiosi
ai pasarilor flamande.
Florile-i aplauda
zambetele iubitei albinute,
spectacolul va incepe iar
aprins de scena vietii eterne.
Voi resadi speranta
in sufletele pierdute
sub coroana mea.
