Au disparut cosurile si au aparut zgarieturi,
decizii taioase cu fler nebun,
suflet trist aruncat in carul cu bere si scrum
adulmeci pufos o clepsidra .
Acum nu mai trec anii,
acum traiesc fiecare clipa,
gandurile nu mai stau la coada,
se agita in prispa .
nu vreau sa stiu ca am fost trist,
nu vrea sa adorm departe de-al tau rist,
nu pot sa vreau, imposibil nu-i nimic,
zbor in ceata fulgilor ce zgarie hartia.
2010-10-06
>douazeci
2010-10-06T18:18:00+03:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
te-ai gândit vreodată să dai timpul înapoi? cum ar fi sa repari crestaturile din talpa? unde sunt acum, unde aş fi putut fi dacă, vis...
-
E ceva în privirea ta ce ar putea adormi un cerber, în zilele încremenite de mirosul tău, timpul stă, E ceva în privirea ta ce ar plumbui a...
-
Urasc ca sunt... urasc ca nu mai esti, dar cel mai mult urasc ca nu pot sa urasc... timid urmaresc creatia luminii in fiecare zori, cum ...
-
E zarva in codru, mustele frunzesc... Un zgomot ce matura somnul, doar crocodilii dorm ... Frunzisul taie calmul bufnitelor... ce-si as...

