Zgribulita in capat de masa statea dragostea,
iubind la nesfarsit nu se plictisea,
dar ura cea fitoasa, deloc sfioasa,
s-a decis s-o plictiseasca.
Te iubesc, acum si mai cand?
oricum iti fac vant,
te-as iubi de la inceput pana la sfarsit,
dar nu-mi cunosc sfarsitul, iar ura deja a inceput.
serpuind
prin misterele firii
gandesc
ca nimic nu e mai presus decat un te iubesc, mut.
Din varf nu pot sa urc spre alt varf,
va trebui sa cobor
sa adulmec urmele lui Sisif,
sa cutez pe cararile din labirintul meduzei,
sa iubesc din nou pana intr-un nou varf, doar ca sa
cobor.
2010-10-07
Grimasa
2010-10-07T16:43:00+03:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
te-ai gândit vreodată să dai timpul înapoi? cum ar fi sa repari crestaturile din talpa? unde sunt acum, unde aş fi putut fi dacă, vis...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
Nu demult credeam că sunt nebuni cei ce iubesc Fără să consume, fără să atingă, Acum sunt un nebun rațional, Vreau să ating ... Să o...

