Zgribulita in capat de masa statea dragostea,
iubind la nesfarsit nu se plictisea,
dar ura cea fitoasa, deloc sfioasa,
s-a decis s-o plictiseasca.
Te iubesc, acum si mai cand?
oricum iti fac vant,
te-as iubi de la inceput pana la sfarsit,
dar nu-mi cunosc sfarsitul, iar ura deja a inceput.
serpuind
prin misterele firii
gandesc
ca nimic nu e mai presus decat un te iubesc, mut.
Din varf nu pot sa urc spre alt varf,
va trebui sa cobor
sa adulmec urmele lui Sisif,
sa cutez pe cararile din labirintul meduzei,
sa iubesc din nou pana intr-un nou varf, doar ca sa
cobor.
2010-10-07
Grimasa
2010-10-07T16:43:00+03:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
te-ai gândit vreodată să dai timpul înapoi? cum ar fi sa repari crestaturile din talpa? unde sunt acum, unde aş fi putut fi dacă, vis...
-
E ceva în privirea ta ce ar putea adormi un cerber, în zilele încremenite de mirosul tău, timpul stă, E ceva în privirea ta ce ar plumbui a...
-
Urasc ca sunt... urasc ca nu mai esti, dar cel mai mult urasc ca nu pot sa urasc... timid urmaresc creatia luminii in fiecare zori, cum ...
-
E zarva in codru, mustele frunzesc... Un zgomot ce matura somnul, doar crocodilii dorm ... Frunzisul taie calmul bufnitelor... ce-si as...

