Nu știu de ce numele tău îmi sărută tâmplele,
zâmbetul tău zgomotos îmi hrănește orgoliul
infinit mai mic decât frumusețea ta interioară,
glasul tău sincer și amar îmi topește cerneala...
totuși în cruda sinceritate ai uitat de gândăcelul cuminte
ce așteaptă firimituri,
de albinuța harnică ce așteaptă momentul polenizării,
de trântorul romantic ce trăiește din munca lor...
ființele suave își înclină existența
ființe egoiste !
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr... -
Citesc frânturi din începuturi de poveste, povestea mea, nu eram un prinț, un simplu hoț, pierdut în valurile repezi ale unu... -
de-as fi pestera de sare tu ai fi podeaua mea, as cobora doar ca sa putem urca impreuna , de-as fi ocean tu ai fi luna mea, apele mele ti... -
Mi-am incorsetat ratiunea in coaja unui ou... Astept crearea legand o bere din decor, De maine inima -mi gandeste separat... Te-astept ca...
