Nu știu de ce numele tău îmi sărută tâmplele,
zâmbetul tău zgomotos îmi hrănește orgoliul
infinit mai mic decât frumusețea ta interioară,
glasul tău sincer și amar îmi topește cerneala...
totuși în cruda sinceritate ai uitat de gândăcelul cuminte
ce așteaptă firimituri,
de albinuța harnică ce așteaptă momentul polenizării,
de trântorul romantic ce trăiește din munca lor...
ființele suave își înclină existența
ființe egoiste !
Postări populare
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr... -
ațipit cutremur perna udă, mirosul tău se-aude din cearșaf, adorm târziu, nu dorm deloc, am ochii vineți de nesomn, dar nu... -
Mă plimb tăcut pe perna mea, gîndesc liniar... aud șoapte scurte, dar ești departe... sunt doar urme de tine peste tot, umbre ale s... -
Îmi simt inima într-un subcircuit continuu indus de șocul volumului de electroni estompați de furia gândurilor tale, îmi aud gânduril... -
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
