2011-03-29
Jumătatea neagră
decorat cu o gripă globală,
sufletul meu își numără stelele în apă,
a fost o dată...
am fost o dată...
greșeli fără soluții,
repetând greșelile într-un univers fără răspunsuri,
numărul încercărilor maxim permise se reduc
inevitabil la jumătate din întreg,
într-un univers apatic
mă rog ca greșeala mea să nu se întâlnească
cu a ta,
ar rezulta un întreg haotic,
drăcescul nepermis al unui început de mit,
în care noi vom fi vânați...
Jumătatea neagră
2011-03-29T01:16:00+03:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
ațipit cutremur perna udă, mirosul tău se-aude din cearșaf, adorm târziu, nu dorm deloc, am ochii vineți de nesomn, dar nu...
-
Mă plimb tăcut pe perna mea, gîndesc liniar... aud șoapte scurte, dar ești departe... sunt doar urme de tine peste tot, umbre ale s...
-
Îmi simt inima într-un subcircuit continuu indus de șocul volumului de electroni estompați de furia gândurilor tale, îmi aud gânduril...
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...