sunt un copac,
cu coaja caldă...
nu ard,
știu că nu îmi poți atinge miezul
fără să mă rănești...
acum...
tu mă poți răni ...
rădăcinile au amorțit în așteptarea ta...
visele mugurilor mei
se înpotmolesc în lipsa luminii tale...
frunzele ascund mirosul florilor
de teama unei invazii
a altor albine ...
spiritul se avântă șocat
în extremitățile coroanei...
plantele se sperie de umbra uscată
în plină zi tropicală...
sunt adăpost al leilor de stradă,
aștept desculț ...
aștept...
îmi etalez falnic slăbiciunea...
sunt doar un străin printre oameni cunoscuți...
departe de rădăcinile lor,
feriți de umbra mea,
împărțim un soare...
picături rare de ploaie îmi doboară protecția frunzelor,
vesele au uitat de vânători...
mă ascund în scutul de apă
până la apus...
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
dorm în apropierea ușii, scârțâind, am învățat cuvinte noi, cântând, am dat rost sunetelor vechi, mi-ai învățat sufletul să transp... -
Plutesc în fraze ascunse, gândurile tale le decifrez cu procesorul meu încet, vorbele se pierd, vântul îmi mătură speranțele, cuvintele... -
Încă îți caut pașii sub stratul de apă înghețată, sub fulgii căzuți în dezordine prin maratonul de cristale ce-și depun spuma la picioar... -
mergeam fidel la copacul cel mare din livadă, pierduți ca doi copii în vraja vieții, în toiul nopții nu era nimeni să ne vadă, departe ....
