Fața mea suspină
după umbra părului tău
dimineața,
aroma ta mi-a amorțit simțurile,
m-ai aruncat în găleata lucrurilor începute
doar pentru a nu fi terminate,
zac precum o tomată în lături...
toate în jur stau împachetate ...
marcate...
cu semnul întrebării...
sumarul tău alint îmi domesticește spiritul...
succint o lacrimă de-a ta
îmi umezește pielea aspră...
de-ai fi mai tare
înfiptă în speranțele de mâine,
mi-ai inunda apusul...
sunt doar un astru sumbru
gâdilat pentru un zâmbet.
Necunoscutul din privirea ta
îmi caută privirea,
zidul cristalin
e doar un scut
pentru un gând latent
ce-ți cerșește iubirea.
