îmi număr pașii scurți
în drum spre poartă,
îmi concentrez filozofia existenței
în jurul esenței tale,
sunt doar o imagine creată de tine
din bucăți găsite în timp din mine,
fiecare sunet pierdut în prezent
nu-ți poate altera imaginea creată
concentric în jurul unei idei,
nu vrei să mă privești cu inima
și am pierdut amândoi,
am pierdut o rază lină
ce-mi contrazicea umbra,
am pierdut o furtună
ce-mi deștepta liniștea plictisitoare,
tu nu ai pierdut nimic
decat ideea despre mine...
