Glasuri scurte îmi mângâie spiritul ascuțit
de somnul abrubt al timpului...
fărâme din inimă îmi zgărie pieptul
în drum spre tine,
țintuit în pat de cuvintele tale
caut motive simple să nu fug,
amintirea ta îmi mângâie zâmbetul
îndeajuns de scurt
încât să-mi pot usca palmele transpirate,
să-mi potolesc vorbele agitate,
cuvinte rebele,
replici indiscrete...
mă las cuprins de virusul planetei
înainte de o nouă era glaciară,
privind spre viitor,
în gol ...
