Prezența hârtiei îmi sugrumă glasul,
în întuneric ...
doar foaia și pixul îmi sunt prieteni,
dar i-am trădat...
se simt trădați, dar nu caută răzbunare...
ei au toate acuzele și totuși nu mă pronunță vinovat...
sunt unicul decorator în viața lor prelungă,
cu răbdare ...
ei pot să mă aștepte..
ei știu să aștepte...
eram singur doar cu ei...
fără...
și mai singur...
ei sunt identitatea mea...
nu eu a lor...
