Încă mai port simboluri preistorice carvate pe piept,
urme ale unei trăiri sincretice în compania ta,
urme ale timpului stocastic însoțit de atingerea unei idei,
m-am topit ateic în buzele tale și am rămas cu pieptul sterp...
licăresc în întunericul urmelor tale pe pământ
ghidat de profunzimea lunii de august,
arșița deșertului artificial semănat de mișcările tale
îmi secătuiește buzele, udate acum doar de lacrimi amare în lipsa.
