Glasului meu îi lipsesc sunetele,
concentric îţi enervez existenţa cu un sărut,
pixul adoarme în faţa ochilor tăi închişi,
ai plecat, uşa s-a încuiat ,
deşi mi-ai lăsat cheia, sunt captiv,
ştiai că nu-ţi voi urma paşii,
dar ai călcat apăsat.
Am săpat în urma plantelor uscate,
în căutarea oazei sufletului meu trist,
drăcuşori cu furcile tocite mi-au inundat canalele,
navighez fără vele, fără vânt.
Am început să cresc o sabie,
tocită în carnea ta fină,
dar m-am tăiat, nu erai tu ...
visele mi-au îmbătat prezentul, trecutul,
nu mai visez...
2010-11-02
Fără Glas
2010-11-02T08:39:00+02:00
DEC.I
atelier|poezie|
Postări populare
-
Draga moșule, Anul acesta am fost cuminte, am învățat să trăiesc altfel decât o știam, aștept ca și tu să vii la mine altfel decât o făce...
-
Nu știu, dar bănuiesc că v-ați prins deja că acest blog este un fel de jurnal pentru mine, doar că de data asta nu o să mai scriu codat, de...
-
clipesc stingher în mersul unei zile reci, îmi ascult pașii sperând să-mi uit gândurile, un sărut uscat de care nu vreau să scap, ...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
ațipit cutremur perna udă, mirosul tău se-aude din cearșaf, adorm târziu, nu dorm deloc, am ochii vineți de nesomn, dar nu...