n-am fost doi,am rămas singur
te-am adorat şi am plecat
fără lacrimi şi suspine,
sau cel puţin nu pentru mine.
vroiam să fiu un fulg purtat de vânt
prin văile muntoase ale asiei,
prin deşerturile africii,
pe gâtul girafelor sau pe ceafa elefanţilor.
poate am gresit sau poate nu,
cine poate ştii?
ştiu doar că n-am plecat niciunde,
lanţurile lumii m-au legat mai strâns
decât cătuşele tale şi te vreau înapoi.
Sau nu te vreau?!
Dar nu vei ştii, pentru că soarele
apune pentru amândoi în acelasi timp
în colţuri separate de sentimentele
amare ce le-am lăsat.
îmi pare rău iubire,
am fost otrăvit doar pentru tine,
ştiam că nu-ţi doreşti să ajungi să iubeşti
nisipul mai mult decât mine,
vei înflori, departe de visul meu ,trăieşte-ţi visul.
fii fericită în ploile de stele,
poate că te va lovi un alt meteorit,
sau poate s-a întâmplat deja,
nu voi uita cât mai iubit...
poate că tu ai uitat deja, s-a întâmplat.
