Loading...

se încarcă lumea mea
cu frânturi din lumea ta,

un strop de soare
acoperă umărul altădată gol,
un zâmbet senin
oprește alarma de telefon,

număr minutele ce ne separă
de patul nostru,
de dreptul nostru la somn,
la îmbrățisări...

urăsc minutele când te pierd
în zăpada de oameni,
în pătura de gânduri
te-așteaptă o casă...
a noastră...

am rămas înzăpezit
în căldura ochilor tăi,
în îmbrățisările freatice,
în orele ce se scurg
ca și clipe..
lângă tine.

am uitat când te-ai pierdut,
vreau doar să nu  ne mai separăm
cursurile,
ca două râuri sălbatice,
domesticindu-se unul pe altul...

Oda somnului

poate că dacă aș avea aripi,
aș schimba un petic de lume,
în bine,
în binele pe care îl cred eu,
în sclipiri de ochi inocenți,

adorm neliniștit de gânduri,
intolerant neputinței de a ieși dintre ziduri,
îmi ard colțuri din sufletul
ce zace noaptea între pereți,
arde în flăcări umede,
flăcări ce îmi topesc teama
unui început de amintire,
topesc lacrimile uitate în mansarda plină
de cutii prăfuite,

îmi pregătesc somnul
în fâlfâit de aripi,
în mângâieri ale palmelor tale,
poate că toate sunt imaginare...
poate nu...

Râu de munte

Citesc frânturi 

din începuturi de poveste,

povestea mea,

nu eram un prinț,

un simplu hoț,

pierdut în valurile repezi ale unui râu de munte,

străbăteam zile în șir deasupra valurilor,

dedesubt,

am reușit să mă prind între pietre,

în acoperișul dur,

între pereți umezi,

în căldura soarelui ce pătrunde 

printre pietre,

dar culcușul meu este fisurat,

cât timp îi va lua apei să îl dărâme,

să mă răpească din nou,

sunt doar un hoț de lumină,

singuratic...

Prima zi de iarna

clipesc stingher
în mersul unei zile reci,
îmi ascult pașii
sperând să-mi uit gândurile,
un sărut uscat
de care nu vreau să scap,
urma de zăpadă
pe care n-o pot acoperi,
o pată colorată
limfatic zidită în inimă,
o sclipire ce se strecoară dimineața,
pe care vreau să o opresc pe obrazul meu,
un fulg de zăpadă
care mă gâdilă
în încăpățânarea sa
de a nu se topi ...

Gheață

aștept stingher lumina farului,
plutind amonte în venele tale,
pe jumătate înghețate,
urmăresc cu săruturi scurte pulsul
din buzele tale,
de pe gât,
pe piept,
bătăi surde de inimă,
îți simt inima cum îmi ascultă sărutul,
buclele tale îmi mușcă degetele,
mâinile abrupte îmi tocesc ideile,
perdele de sunete ...
plăpumi de mișcări...
înghețăm uniform.

Radio

sunt supărat pe gândurile mele
ce au decis să rămână cu tine,
o parte senină a privirii mele
ce îți cercetează formele,
vise condamnate să nu te uite,
zaruri pierdute,
zaruri căzute...
partea din mine ce nu mai sunt eu...
buclele tale
căzute în inima mea,
zâmbetele tale ce pompează
gânduri scăzute,
ești sursa contradicțiilor compacte ale conștientului,
spirit sonor
al radioului meu cu bandă îngustă.

SonoFabula

prin urme de pași în mâl
plutesc lacrimi de hipopotam
smulse mecanic de coada unei girafe...
solvați de vânt în ploaie
rămân copii domesticiți
cu gâtul lung,
pășesc adânc în aripi
murdar de întrebări cu semnul întrebării furat,
am nevoie de aripi,
am nevoie de ochii tăi,
am nevoie de inima ta,
am nevoie de vocea ta,
ce vreau ești tu.

Ziduri din vis

Clipesc sonor cu rănile deschise,
e doar un dor în urma ta,
pătată cu sângele meu
incolor,
setea mea aprinsă de provocarea buzelor tale
adoarme în visare,
clipe clocite departe de lumină
supraveghează calea unui nou sfârșit
ce a început de mult,
ziduri de paie se îngroașă în ceața tăcerii,
visurile noastre sunt doar o plapumă
a unei existențe scurte,
căi ce nu pot fi străbătute,
căi trecute,
ziduri ridicate,
ziduri căzute.

KissCat

cultivez inconsistent vise ascunse
în rădăcini de baobab,
s-au împrăfuit balamalele fiecărei prime uși,
chei ruginite zăngăne în teamă
la fiecare răsucire,
mi-e teamă să nu se rupă cheia,
pentru că ușa va deschide o cameră goală ...
o inimă tristă...
fiecare mușchi se încordează rapid,
pentru orice răsucire de cheie,
mențin starea de alertă după fiecare ușă,
surd la descurajările tale,
continuu să caut chei,
să deschid uși ...

rece,
e mâna ta
departe de mâna mea...
rece
e picătura de ploaie
ce cade în urma ta,
rece
e vântul
ce îți taie buclele
în timp ce te îndepărtezi,
rece
e inima mea
în pieptul unui necunoscut
ce pleacă în sensul opus ...

Lupta cu somnul

aștept nerăbdător la semafor
cu sufletul uitat în cloroform,
am inima îmblănită cu tot ce nu știi să faci,
respir gripat de imaginile de vară...

mă pregătesc de hibernare,
dar mai am lupte de luptat,
mâncare de mâncat,
băutură de băut...
și adorm...
dorm în gălăgia lunilor de zăpadă,
fără zăpadă...