Ciocolată

sunt rupt în bucățele de ciocolată,

îți simt buzele

mușcând de câte un colț,

așteptând furia mea,

confunzi sentimente timide inimii tale,

sunt doar un lup în zgarda buzelor tale,

doar o umbră a alunelor din ciocolată,

mă topesc o dată cu scurgerea nisipului,

se face ziuă...

trebuie să mă întorc în ambalaj...

în foișor

Respir gripat aerul întoxicat cu priviri,
am plutit surd în norul atingerilor mute...
aștept ca-ntotdeauna la poarta săruturilor
cu cheia greșită ... sperând că va trece un vecin ...
o vecină..

sclipesc din felinarul chior,
în foișorul ascuns subtil între cearșafuri,
între perdele,
între sertare...
visez amar zile fecunde
secunde supărate c-au plecat,
minute canceroase,
clipesc înțepenit în propria dilemă.

Ascultă-mi palmele

sunt amorțit
de sărutul tău,
buza ta mi-a umezit buza,
sânul tău mi-a încălzit inima,
am amorțit în siguranța umerilor tăi
înghesuiți rapid la pieptul meu,
ești îngerul meu stingher printre
ispite,
ești ispita mea fină printre fiare
în jungla viselor,
în deșertul dorințelor,
sunt adormit de absența ta,
trăiesc prin glasul tău,
prin atingerea ta,
prin cursul timpului adunat lângă tine,
ascultă-mi palmele cum plâng
și vei cânta iubirea mea.

Glasuri

Glasuri scurte îmi mângâie spiritul ascuțit
de somnul abrubt al timpului...
fărâme din inimă îmi zgărie pieptul
în drum spre tine,
țintuit în pat de cuvintele tale
caut motive simple să nu fug,

amintirea ta îmi mângâie zâmbetul
îndeajuns de scurt
încât să-mi pot usca palmele transpirate,
să-mi potolesc vorbele agitate,
cuvinte rebele,
replici indiscrete...

mă las cuprins de virusul planetei
înainte de o nouă era glaciară,
privind spre viitor,
în gol ...

Apostrof

îmi număr pașii scurți
în drum spre poartă,
îmi concentrez filozofia existenței
în jurul esenței tale,
sunt doar o imagine creată de tine
din bucăți găsite în timp din mine,
fiecare sunet pierdut în prezent
nu-ți poate altera imaginea creată
concentric în jurul unei idei,
nu vrei să mă privești cu inima
și am pierdut amândoi,
am pierdut o rază lină
ce-mi contrazicea umbra,
am pierdut o furtună
ce-mi deștepta liniștea plictisitoare,

tu nu ai pierdut nimic
decat ideea despre mine...

Rezumat din ciuda

Înnot abrupt prin gânduri și sprâncene,
îmi tremură glasul,
îmi plâng tâmplele în
ciuda lipsei unei soluții ...

îmi scurg ochii în aceste rânduri
de teamă că le voi ține ascunse în mine,
se-ntind cuvinte furioase
între urechi.

sunt imperfect și asta e tot ce vreau să fiu
în ochii tăi măzgăliți cu raze de grandoare,
se-adună iarăși în picioare avântul unui nou sfârșit,
prilejul unui început.

Odă foii de hârtie

Prezența hârtiei îmi sugrumă glasul,
în întuneric ...
doar foaia și pixul îmi sunt prieteni,
dar i-am trădat...
se simt trădați, dar nu caută răzbunare...
ei au toate acuzele și totuși nu mă pronunță vinovat...
sunt unicul decorator în viața lor prelungă,
cu răbdare ...

ei pot să mă aștepte..
ei știu să aștepte...

eram singur doar cu ei...

fără...

și mai singur...
ei sunt identitatea mea...
nu eu a lor...