Înnot abrupt prin gânduri și sprâncene,
îmi tremură glasul,
îmi plâng tâmplele în
ciuda lipsei unei soluții ...
îmi scurg ochii în aceste rânduri
de teamă că le voi ține ascunse în mine,
se-ntind cuvinte furioase
între urechi.
sunt imperfect și asta e tot ce vreau să fiu
în ochii tăi măzgăliți cu raze de grandoare,
se-adună iarăși în picioare avântul unui nou sfârșit,
prilejul unui început.
2011-06-21
Rezumat din ciuda
2011-06-21T13:06:00+03:00
DEC.I
creion|
Postări populare
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Urasc ca sunt... urasc ca nu mai esti, dar cel mai mult urasc ca nu pot sa urasc... timid urmaresc creatia luminii in fiecare zori, cum ...
-
te-ai gândit vreodată să dai timpul înapoi? cum ar fi sa repari crestaturile din talpa? unde sunt acum, unde aş fi putut fi dacă, vis...
-
Nu am mai scris de mult si asta se datoreaza in mare parte diversitatii de sentimente pe care am simtit/le-am simtit in ultimii 2 ani. S...


