Înnot abrupt prin gânduri și sprâncene,
îmi tremură glasul,
îmi plâng tâmplele în
ciuda lipsei unei soluții ...
îmi scurg ochii în aceste rânduri
de teamă că le voi ține ascunse în mine,
se-ntind cuvinte furioase
între urechi.
sunt imperfect și asta e tot ce vreau să fiu
în ochii tăi măzgăliți cu raze de grandoare,
se-adună iarăși în picioare avântul unui nou sfârșit,
prilejul unui început.
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr... -
Poate ți-am arătat cumva teama ciobită de a nu te pierde, acum mă scuz nătâng în asfințit... încercând să nu mă mint. Dar .. conec... -
Aş vrea să scriu despre... zilele în care îmbătat de mirosul iubitei am căzut în cap şi nu m-am lovit, despre nopţile nedormite, despre ...
-
Se-aduna nori de ploaie pe ascuns... Stand in fata copacului, e verde pe alocuri cu galben-auriu. Suntem in anotimpul somnului scurt. V...
