Înnot abrupt prin gânduri și sprâncene,
îmi tremură glasul,
îmi plâng tâmplele în
ciuda lipsei unei soluții ...
îmi scurg ochii în aceste rânduri
de teamă că le voi ține ascunse în mine,
se-ntind cuvinte furioase
între urechi.
sunt imperfect și asta e tot ce vreau să fiu
în ochii tăi măzgăliți cu raze de grandoare,
se-adună iarăși în picioare avântul unui nou sfârșit,
prilejul unui început.
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr... -
Nu demult credeam că sunt nebuni cei ce iubesc Fără să consume, fără să atingă, Acum sunt un nebun rațional, Vreau să ating ... Să o...
-
Cad violet picături de ploaie pe tablă, sincron cu bătăi din inimă, respir agitat, aerul albastru pe care încă nu l-ai furat, aud ... -
aștept picăturile de ploaie .. apa ce curăță, aștept vorbele tale pline de detergenți... aștept în șezut pe bancă sub cerul liber, ...
