Contemplare

Nu am mai scris de mult si asta se datoreaza in mare parte diversitatii de sentimente pe care am simtit/le-am simtit in ultimii 2 ani. Sentimente pe care le poti intelege doar dupa ce le traiesti.
Ma simt uman din nou, asa cum o data nu credeam ca sunt... Imi doream atat de mult sa simt incat imi pierdusem speranta si rabdarea, dar s-a intamplat si a trecut... am pierdut o lupta fara sa imi dau seama ca sunt in ea.
Poate cuvintele mele pot fi confundate cu un jurnal, dar sunt convins ca multi dintre cei care isi dau interesul sa citeasca aceste randuri au simtit ... sau vor simti .
Sunt convins ca nu e ceva neobisnuit, dar am fost coplesit de sentimente noi, de incercari ale unor gesturi opuse fiintei mele.
Nu demult imi repetam in gand toate efectele negative pe care le-ar fi putut avut aceasta persoana speciala a mea asupra mea, dar putin si mai demult le-am uitat si tot ce a ramas au fost nascociri, motivatii ale neputintei, reciprocitati neintelese in corespondentul uman cu care m-am confruntat.
Mi-am promis sa termin plangerea persoanelor plecate de bunavoie din atentia mea, dar nu vreau sa renunt la nici unul din sentimentele pe care le-am invatat. A fost cea mai buna profesoara a mea, dar a ales sa plece sa invete pe altcineva. M-a invatat nu sa uit, ci sa o invat pe ea, din pacate avea nevoie de acelasi lucru, dar inca nu am invatat sa predau lectia ei.
Stiu ca ii placea ca scriu si planuiesc sa continuu ... A trecut vreme, de acum au ramas multe ganduri de condensat, dar fluxul este destul de bine controlat si izolat.. spre mahnirea mea, pot sa scriu, cu bucurie, vreau sa scriu, sper sa invat sa scriu mai bine, mai modern, mai izolat.

Putina Proza de Paste

Nu prea scriu proza,de obicei pentru ca nu imi iese asa de bine,dar o sa va dati si voi seama la sfarsitul blogului motivele.

Vine Pastele crestinesc, postul aproape ca a trecut,iar eu sincer nu stiu daca merit sa ma bucur de aceste sarbatori. Poate ca am prea multa incredere in mine sau poate ca nu am deloc ,dar in aceste zile de post,pe care nu le-am respectat, ba mai mult uneori m-am indoit nu atat de credinta ,cat m-am indoit de scopul religiei . Cu siguranta crestinismul este o religie adevarata, nu pun la indoiala existenta Dumnezeiasca, ci mai degraba propaganda lumeasca, de multe ori stau sa ma gandesc daca acesta a fost cu adevarat scopul Fiului lui Dumnezeu.

Insa acum sunt momente de sarbatoare,cu totii asteptam Lumina Domnului,pacatosi sau mai putin pacatosi,credinciosi sau mai putin credinciosi, cu totii vom primi Lumina,insa fiecare ar trebui sa stie cat de mult o merita sau cat de putin. Acesta insa trebuie sa fie un motiv ca toate actiunile noastre viitoare sa se dedice unui scop maret,sa nu mai apara la o sarbatoare viitoare acest regret, insa toti suntem oameni si,ca si mine acum, prefer sa regret in loc sa ma concentrez la imbunatatirea actiunilor viitoare.
Sper ca acest mesaj sa ajunga in inimile fiecarui adult,chiar daca multi dintre noi deja l-au procesat,poate ca unii chiar au scris aceste cuvinte,pe un blog,intr-o scrisoare ,carte sau papirus.
Inchei prin a va ura tuturor celor care ati avut rabdarea si interesul de a citi aceste randuri Paste Fericit si fie ca fiecare ou pe care il veti ciocni in ziua de Paste sa va umple inima cu speranta si fericire!