Flăcări de cenușă

Nu demult credeam că sunt nebuni cei ce iubesc
Fără să consume, fără să atingă,
Acum sunt un nebun rațional,
Vreau să ating ...
Să o topesc în brațele mele din nou...

Atingeri pasionale fără viitor ..
Timpuri topite în amintiri și scântei,
Scântei ale viselor împlinite, trecute ..
Aș putea să iubesc în continuare așa ?

să nu uit, să nu uiți ...

Bolovan .. ca mine

M-am trezit insirand cuvinte in neant
legate de un singur gand,
un singur cand
ramas pierdut, socant ..

Imi pierd versul, retoric, adormind prin palmele tale,
ganduri apuse .. ganduri tinute in viata de singuratate,
de un foc aprins cu smoala draconica
hranit cu pene de inger, cu petale ..

Mizerabil ma trezesc traind ganduri,
Traind vieti straine..
Singur, consum matasea zeilor,
doar pentru a ma destrabala in mediocritate.

din vreme in vreme ma alinta o bucata de gheata,
imi stinge pulsul, niciodata incet ...
si aluneca impingandu-mi soarta in locul intunecat de unde a rasarit ...
ca orice alta lumina, din gaura neagra..

Vorbe de duș

Aștept ascuns sărutările tale,
nerăbdător ca niciodată,
aștept vorbele tale
gândind că nu vor mai veni,
bat cărări bătătorite
desculț,
pătat...

am garanțiile unei sclipiri,
am simțurile unei hiene,
alunec în jungla de idei
pe ploaie,
idei ce cresc
udate,
lacrimi ce cad
nebăgate în seamă pe ploaie,

sunt doar o stâncă
pe plajă,
așteptând apa ...

adorm acoperit
în căldura speranței,
dorm epuizat de frământări,
ascult buzele tale
în depărtare,
aștept...

Poluarea unei zile

Pășesc în norii poluați cu parfumul tău,
suspine groase îmi luminează drumul dintre noi,
ecouri subtile deviază pe ascuns,
escaladez un coșmar plăcut
cu pași acoperiti de noroiul terapeutic
din buzele tale...
in zare zac
gravate
gandurile unui muritor
ce se incapataneaza sa nu moara...

imbibat cu poluarea unei zile cu tine
calc secundele ce se ascund de privirile sterile,
o sa pasesc
cat or sa mai ma tina norii
destul de sus sa nu te uit,
destul de jos sa nu te vad...

Departe de somn

Îmi plac prea mult obiceiurile mele
uitate în buclele tale,
mișcările mele neforțate
la atingerea buzelor tale,
întâlnirile la răscruce
ale brațelor, ale membrelor...

nu știu să uit licăririle ochilor tăi
reflectându-mi ochii,
vorbele tale fără scop,
de alint,
mângâierile tale ușoare,
încete...

mă chinui să adun tot ce am din tine
în grămada lucrurilor ce trebuiesc uitate,
oare cum te cheamă...

VisCerare

sudez incoerent sentimente obscure,
atârn câte o gheată stângă în locul umbrelei tale,
îmi citesc amintirile precum rezumatul unei cărți necitite...
privirile tale pătrunzătoare,
sumbre în ochii mei pierduți,
se-asund între cuțitele crescute-n piept,
gheare de speranță ară eternul pod spre vis-a-vis...

Crepo-Trezire

adorm înfipt în somieră,
între saltele,
patul e mult prea mare
pentru pleopele mele,
mă feresc neatent
de razele crepusculare,
raze de soare
ce altădată se vedeau pe obrazul tău

BioRece

Îmi mângâi setea acvatică
cu frânturi din vocea ta,
adorm purpuriu întins între brațele tale moi,
îmi aduc aminte cum îți întindeai brațele și ramân aici,
cu capul rezemat în pernă,
cu pieptul greu,
nu mă pot mișca prea des
de frică să nu deranjez buclele ce înoată întârziat
în barba mea,

mă trezesc gravat cu urmele tale pe piept,
pe abdomen,
mă simt de parcă aș fi căzut trei metri
cu o găleată de tablă pe cap,
am căzut înfipt în stratul de zăpadă
pătat cu sângele tău,

sun insistent la sonerie,
așteptând înfipt în ghiveciul gol din fața ușii,
poate vei răspunde și mă vei confunda cu un copac,
simt aripile corbilor ce îmi deranjează coroana de păr,
e frig,

e frig iubito,
primește-mă acasă...

solventul durerii - Contuzii

îmi hrănesc conștiința cu idei nedemne de tine,

îmi spăl ideile cu filme ale unor începuturi fără sfârșit,

contruiesc impulsuri negative din dureri apatice,

adorm ținând la mine o gumă de creion,

un burete și o lamă,

un corector cu pastă,

un ocean,

un buldozer de alcool etilic,

un butoi de plastic cu acid sulfuric,

un lac,

o mină de sare,

poate că o să reușesc să te șterg cu ceva...

Neamintiri

sunt doar o victimă,
ca și tine,
o victimă a deciziilor mele,
o victimă a reacțiilor,

dar nu-mi pot aduce aminte de ce ești departe,
nu-mi aduc aminte de certuri,
știu doar că aerul tău nu mai e același aer
cu cel pe care îl respir eu,
știu doar că buzele mele au uitat gustul buzelor tale,
unghiile tale nu s-au mai hrănit cu carnea mea,
știu doar că o dată eram și victima ta...

acum buzele mele sunt la fel de needucate,
dar nu au memoria parfumului tău,
amintirea strugurelului de pe buze,

amăgirea unui nou sărut intens...

Confuzii

sap tunele scurte deasupra unui râu de lacrimi,
sap cu unghiile tocite,
pe rând cu fiecare mână,
cu fiecare picior,
doar cu lumina unei lumânări roșii, parfumate,
ce se stinge de fiecare dată când se topește puțină ceară,
calc timid, așteptând să trec peste râu,
din când în când mai vine câte cineva
și bem o cafea,
dar mie nu îmi place cafeaua,
mai fumăm o țigare,
dar eu nu fumez...

sap râuri lungi deasupra unui tunel de lacrimi,
sap cu ochii munciți,
pe rând cu fiecare ochi,
pe rând îmi storc obrajii,
doar cu întunericul lunii
ce se reflectă din lacrimile  ce m-au părăsit,
nu vine nimeni cu cafea,
Atum și Osiris mă privesc însetați,
mă adorm cu cântece înfiorătoare,
dar nu adorm ...