Elena

Visătoare, extensiile sprâncenelor îndeamnă lectura,
în prima încarnare
vântul mătura paşii în nisip,
calea petrecută de turişti
îţi este mult prea cunoscută.

pisica unei vrăjitoare,
plictisită de corbi,
te-a adoptat,
neîncetat te alinta

în colivia plină cu pene negre.

Prin drumurile scuturate cu flori
ale necunoaşterii
ai ajuns cuvântătoare,
scriitoare.

Aş vrea să scriu despre...

Aş vrea să scriu despre...
zilele în care îmbătat de mirosul iubitei
am căzut în cap şi nu m-am lovit,
despre nopţile nedormite,
despre mirosul părului tău noaptea
când frumoasă ... te ghemui în barba mea.

Aş vrea să scriu despre...
zile în care ţi-am curăţat tâmplele de nămol,
dar nu am răbdare,
tânăr, grăbit,
prea puţin înţelept,
uită-mă dacă vrei să citeşti asta,
e mult prea evident.

Cuvinte

Am început să număr melcii din urmă,
zile... ani ...
dragoste tăcută,
ură zgomotoasă...

Am picat în mijlocul valului,
curentul mă ţine treaz.

Lumina, speranţa unui sfârşit...
Îmi întunecă prezentul.

Sunt doar o minte tristă ce-şi înclină unghiile tocite,
asemeni mareelor ce-şi închină existenţa întunericului lunii.

Vineri

voi sta acasă azi,
vineri a trecut,
veninul timpului îmi validează existenţa,
citesc, scriu ...
scutit de viciile studenţeşti,
vreau să vin,

vreau să bere,
vreau să mă scald în plăcere,
vineri a trecut.

Eu la Primul Atelier IDC

Visul pruncului

Vise pure,
nesecate de răutatea lumii,
primitiv, visând la pace,
sacrificii, vestigii, minuni,
visele lumii adunate în creierul pruncului,
doarme liniştit, coroana atârnă...

visează neatins de grija de mâine,
lumea poleită cu ochii lui timizi
îl respinge în aplauze,
visa şi a rămas un vis,
pace? bucurie?
vlăstare ale speranţei,
muguri de pace îi inundau neuronii.
Visul lui a avut ip-ul meu aseară.
Scaraoţchi privea fiţos uşile sparte,
toţi plecau, el rămâne...
şi Iisus.

Fără Glas

Glasului meu îi lipsesc sunetele,
concentric îţi enervez existenţa cu un sărut,
pixul adoarme în faţa ochilor tăi închişi,
ai plecat, uşa s-a încuiat ,
deşi mi-ai lăsat cheia, sunt captiv,
ştiai că nu-ţi voi urma paşii,
dar ai călcat apăsat.

Am săpat în urma plantelor uscate,
în căutarea oazei sufletului meu trist,
drăcuşori cu furcile tocite mi-au inundat canalele,
navighez fără vele, fără vânt.

Am început să cresc o sabie,
tocită în carnea ta fină,
dar m-am tăiat, nu erai tu ...
visele mi-au îmbătat prezentul, trecutul,

nu mai visez...

Am fost la primul atelier IDC

Atelier IDC