concentric îţi enervez existenţa cu un sărut,
pixul adoarme în faţa ochilor tăi închişi,
ai plecat, uşa s-a încuiat ,
deşi mi-ai lăsat cheia, sunt captiv,
ştiai că nu-ţi voi urma paşii,
dar ai călcat apăsat.Am săpat în urma plantelor uscate,
în căutarea oazei sufletului meu trist,
drăcuşori cu furcile tocite mi-au inundat canalele,
navighez fără vele, fără vânt.
Am început să cresc o sabie,
tocită în carnea ta fină,
dar m-am tăiat, nu erai tu ...
visele mi-au îmbătat prezentul, trecutul,
nu mai visez...
