Axe

Călătoresc timid pe axa timpului pierdut
între vise, între lumi,
între ziduri gravate cu parfumul buzelor tale,
pășesc oval pe cuvintele subțiri
ale unei amintiri,


cutiile răspândite haotic în mansardă,
dansează sintetic în ritmuri vivace,
sunt pline de tine și totuși se mișcă,
se mișcă în trepte,
în bucle infinite de tandrețe.


cănile au prins viață în lumina aproape stinsă
a lumânărilor colorate,
se ciocnesc goale, fără zgomot,
la fel de fin ca atingerea pielii tale,
uit să adorm, privind haosul organizat...

Sufletul mi-a intrat în greva foamei

Sufletul mi-a intrat în greva foamei,
orice ai spune ... alunecă în vânt,
oricât ai tace ... ai tace,

mi-e inima blocată în cenușă,
orice ai face nu ai putea să o-ngheți,
orice n-ai face ... nu tu, tu ai face,

mă simt înfășurat cu gânduri absente,
ringul de dans e tot ce mi-a rămas,
ai plecat, am remarcat stupefiat că nu îmi pasă,

dar îmi pasă...

Umbra

Îmi întâlnesc umbra
cu umbra copacului bătrân
cu muguri tineri,
cu frunze verzi
și frunze uscate,

Îmi întâlnesc buzele
cu roua udă
de pe frunzele uscate,
în așteptarea florilor...

Curatenie de primavara

mătur fudul mansarda pustie
a subconștientului,
smulg buruienile nerăpuse de seceta iubirii,
ascunse zâmbetele tale ironice
populează scaunele libere

Înveninat

Am descoperit un spin în pielea ta,
încăpățânat ,
provocat de rezisteța lui,
am tot încercat să-l rup,
până ce m-a înțepat...

credeam că-ți voi uda rădăcinile
în timp ce eu mă uscam,
am pălit ars cu veninul
ascuns al frumuseții tale,

mă scutur de spini din nou
în căutarea unui început,
nu știu să cred că m-am uscat
nu vreau să știu că te-am iubit,
doar după ce-am plecat.

Unele Flori Plâng

Gravitez ca un zevzec
în zumzet de albină
în jurul spinilor de trandafir,
miresme rare mă atrag
în zeama de culori...

zău am murit
ajuns între petale,
înveninat fiind
de lacrimile amare.

Asteptari

Poate ți-am arătat cumva
teama ciobită de a nu te pierde,
acum mă scuz nătâng în asfințit...
încercând să nu mă mint.

Dar ..

conectat la vocea ta funcționam simpatic,

uitasem mecanica zilei de muncă...

te-am transformat treptat în muza mea
și-am devenit apatic...

deșir firele timpului trecut,
cuvinte,
fraze,
pagini întregi îmi cântă puternic gândurile,

îți descopăr frumusețea în timp ce plec,

m-am pierdut de-atâtea ori în gânduri aproape de gura ta,
mi-am găsit confort în mâna ta,

dar știu că nu mă voi întoarce...

vasele de sânge
pulsează veninul gravid al zilelor ce vor veni,
șoapte ale viitorului
îmi întunecă drumurile spre trecut
cu lacrimi scurte,
ude,
se acoperă urmele pe jumătate șterse
aștept ...
fără să privesc,
să deschizi din nou poarta ...
uitată voit jumătate deschisă,

aștept să uit...

Începuturi

Vorbesc de începuturi,
simt valuri scurte cum îmi strică vocea,
ca un copil stingher și ud ți-am căutat privirea
și ai răspuns,
dar m-ai certat cu glasul rece al unui necunoscut,

sunt timpuri noi pentru venele mele crude în lumea nouă,
temători de nou eram ieri,
dar și-n cretacic,
cu bâta-n mână sau cu tunul,
sfârșitul era tragic.

gândesc cu vena ta plăpândă,
dar putrezesc stingher,
sunt vise ce le simt,
sunt gânduri ce se duc...
în vena mea se-ascund doar gânduri din trecut...

Pentru un singur glas

Riscând să îți supăr spiritul,
am pus un ciob din inima mea într-o floare
și am lăsat-o în mâna ta ...
cu speranța ca sub supravegherea ta
să curme suferința unui întreg...

Vreau să devii o constantă
în algoritmul secundelor ce vor trece,
să te opui cuvântului meu,
cursului meu naiv , intransigent...

vreau să schimb fără să știu ce-a fost,
vreau să ascult când tac...
vocea ta să decoreze fundalul naturii...

refuzul tău...
îmi ghidează astringent evoluția...

bucăți din mine cad pe rând pe mansardă
fără să fiu nevoit să-mi pese...
udate cu lacrimile tale se vor reconstitui...

dar acum mint, pentru că vorbesc de mine...
eu ascult cu vocea ta...
suntem mai buni amândoi ...
mai buni decât fiecare...

[O]Misiune

Suntem în război...

nu există pace între noi...

sufletul meu desperecheat
se încalță cu rănile tale...

căutând răspunsuri întrebărilor tale
găsesc întrebări noi cercetărilor curente,
latente...
gânduri, vise
copulează pe-ascuns...
răspunsuri hibride
subminează tăcerea aprinsă,
enigma pregnantă a scopului vital
plutește în cătarea ta...

zadarnic..
îmi fixez linia de miră
peste frânturile inimii tale
lăsate la vedere...

primesc grația vocii tale...
concitadina veninului insipid
al sufletului tău insuportabil de plăcut...

în lipsa insurmontabilă a avantajului
de a-ți mulțumi lipsurile
pierdute-n ochii tăi naivi,
visele nu prind rădăcini...

dorințele tale ascunse conștientului
stau drept scuturi
împotriva atacurilor ... inconsistente ...
ale voinței mele,

incert ... petrec în continuare
un drum încă nestrăbătut.

Nu-i doar o baltă

din cursa rece a stropilor
spre pământ...
te-am lovit în încercarea de a-ți fura
un sărut,
un impuls antigravitațional...

căzuți pe sol umplem aceeași baltă...
nestingheriți de agitația celorlalți
formăm un strop...
așteptăm soarele împrăștiați pe asfalt...

timpul și-a pierdut copiii...
trecut, prezent sau viitor ...
instanțe ale eului călător,
voci sublime îmi cântă gândurile,
vocea ta îmi recită viața:
trecut, prezent și viitor.

Inimă de lemn

sunt un copac,
cu coaja caldă...
nu ard,
știu că nu îmi poți atinge miezul
fără să mă rănești...

acum...
tu mă poți răni ...
rădăcinile au amorțit în așteptarea ta...
visele mugurilor mei
se înpotmolesc în lipsa luminii tale...

frunzele ascund mirosul florilor
de teama unei invazii
a altor albine ...

spiritul se avântă șocat
în extremitățile coroanei...
plantele se sperie de umbra uscată
în plină zi tropicală...

sunt adăpost al leilor de stradă,
aștept desculț ...
aștept...
îmi etalez falnic slăbiciunea...

sunt doar un străin printre oameni cunoscuți...
departe de rădăcinile lor,
feriți de umbra mea,
împărțim un soare...

picături rare de ploaie îmi doboară protecția frunzelor,
vesele au uitat de vânători...
mă ascund în scutul de apă
până la apus...

Undeva pe pământ

subțire,
cuvântul tău îmi atinge coardele vocale,
topită,
în somnul indus de mișcările tale,
mâna-mi se oprește protectoare în umărul tău,
voi sta lângă tine azi...

departe de întunericul primitiv
îmi așez cuvintele la pieptul tău,
scund,
gândul meu circulă în jurul nostru
precum un licurici atras de parfumul tău ...

captive mâinilor tale reci,
degetele-mi schițează,
din condensul mâinilor noastre,
nori de ploaie...
furioși pe lipsa noastră de atenție...
se ciocnesc ...
în lacrimi...
plouă cu apă sărată pe creștetele noastre
înainte de apus...

Sângerare

Rănit de propriul scut
sângerez în cuvinte scurte,
picături acide ale gândurilor de luptă
îmi măzgălesc foaia,
secundele se afundă
în nisipul timpului
ce rar mi se scurge în palmă.

Mâinile tale ude
răstoarnă clepsidra primei bătălii,
zidul subțire
se îngroașă la fiecare atac.

nu mai pot vorbi în cuvintele mele,
ascunse în pastă,
în piele,
se subordonează piesei de puzzle lipsă,
creștem împreună...

Pulsare de primavara

infectate cu parfumul tău
arterele-mi pulsează ...
emoții uitate ...
somnul gravitează în jurul ventriculului stâng...
valvele însetate de aroma ta
țipă în ecouri scurte,
neuroni , senzori ai durerii
se aprind precum
ledurile unei publicități gigantice...

timpul accelerează timid,
îmbătat în privirile mele dese
în viitor,
scufundat în ceața densă a amintirilor
răzbesc în tunelul scund al prezentului.

Râul Timp

Ancorat șubred
am fost preluat de viitură,
ușor privesc spre coastă,
în apele repezi ale timpului
mă zbat neputincios,
malurile se-ascund grăbit
în firele plăpânde din prezent,

împăturită la adăpostul unei conserve
realitatea mea,
ia apă...

visele altora îmi năpădesc albia,
m-am trezit într-o altă conservă,
strigătele mele nu primesc răspuns
decât ecoul surd al viselor tale...

Idei [1]

ramurile zeului tigru m-au înfășurat ...
înnecat în deșertul timpului
am adormit... titanic...
asemeni unei fiare
în secetă,
nevoită să consume
hoituri.



fug încet prin pădurea
inimilor frânte
în căutarea unei inimi
destul de neagră
încât să o poată colora pe-a mea.



pentru că pentru mine
ești ca un boboc
de floare
ce se încăpățânează
să nu înflorească.



Subțire
glasul timid al tăcerii
îmi agită calmul
în cutremurări scurte de conștiință,
în bătăi scurte
de tobă
inima-mi îți cântă
plecările dese din spațiul comun,
încălcând granițele orizontului,
în surdine cântul lui David plânge...

Suspine târzii

Fața mea suspină
după umbra părului tău
dimineața,
aroma ta mi-a amorțit simțurile,

m-ai aruncat în găleata lucrurilor începute
doar pentru a nu fi terminate,
zac precum o tomată în lături...

toate în jur stau împachetate ...
marcate...
cu semnul întrebării...

sumarul tău alint îmi domesticește spiritul...
succint o lacrimă de-a ta
îmi umezește pielea aspră...
de-ai fi mai tare
înfiptă în speranțele de mâine,
mi-ai inunda apusul...
sunt doar un astru sumbru
gâdilat pentru un zâmbet.

Necunoscutul din privirea ta
îmi caută privirea,
zidul cristalin
e doar un scut
pentru un gând latent
ce-ți cerșește iubirea.

Înmugurire târzie

Hipnotic
zumzetul pașilor tăi
îmi taie liniștea,
ascunsă de privirea maselor
frumusețea mișcărilor tale
îmi amorțește timpul
ce trece accelerat,

înmărmurit de lipsa ta de curiozitate
m-am innecat in acul inveninat,
mirosul tău furat din flori
îmi bântuie conștientul
surd la trezirile în realitate,
am amorțit în fumul de țigare
strâns la pieptul tău,
crude
buzele tale
m-au aruncat în visare,
număr zilele ce vin departe
cu călcîiul subțire al unui
pin de brad înrășinat,
zac pierdut în plaja timpului
ce va veni
și nu va mai vrea să treacă,

un timp absurd
efect al unei cauze plăpânde,
un timp în care doar sentimentul e prezent
fără întrebare...