sunt un copac,
cu coaja caldă...
nu ard,
știu că nu îmi poți atinge miezul
fără să mă rănești...
acum...
tu mă poți răni ...
rădăcinile au amorțit în așteptarea ta...
visele mugurilor mei
se înpotmolesc în lipsa luminii tale...
frunzele ascund mirosul florilor
de teama unei invazii
a altor albine ...
spiritul se avântă șocat
în extremitățile coroanei...
plantele se sperie de umbra uscată
în plină zi tropicală...
sunt adăpost al leilor de stradă,
aștept desculț ...
aștept...
îmi etalez falnic slăbiciunea...
sunt doar un străin printre oameni cunoscuți...
departe de rădăcinile lor,
feriți de umbra mea,
împărțim un soare...
picături rare de ploaie îmi doboară protecția frunzelor,
vesele au uitat de vânători...
mă ascund în scutul de apă
până la apus...
2011-05-23
Inimă de lemn
2011-05-23T22:14:00+03:00
DEC.I
Primavara zorilor|
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
Nu demult credeam că sunt nebuni cei ce iubesc Fără să consume, fără să atingă, Acum sunt un nebun rațional, Vreau să ating ... Să o...
-
Cad violet picături de ploaie pe tablă, sincron cu bătăi din inimă, respir agitat, aerul albastru pe care încă nu l-ai furat, aud ...
-
aștept picăturile de ploaie .. apa ce curăță, aștept vorbele tale pline de detergenți... aștept în șezut pe bancă sub cerul liber, ...


