Plouă in ianuarie

e senin 

și e ceață,

calc adânc cu ghetele rupte

în mochete de apă de ploaie,

strada e plină

... nu e nimeni,

în spate claxoane

... liniște,

sunt ud pe picioare ...

 calc în bălți,

mă mint că-i visare 

pășesc printre morții

ce i-am pătat,

ce m-au pătat ...

Descărcări

am floarea mea cu petale
și alte chestii simpatice
ca orice floare,
crescută între spini,
are culoare
dar eu știu că are petalele moi,
are un miros fantastic
pe care îl pot privi în fumul de țigară,

cutreier des grădinile sălbatice apropiate
în căutarea ei,
aveam o floare
curioasă,
crescută între spinii mei ...

Picătura de buze

o picătură de ploaie,
înghețată,
un fulg de zăpadă ce plutește aiurit în vânt,
norocos să ajung pe buza ta,
am devenit o picătură de ploaie
strălucind în soare,

aștept neatent o nouă provocare,
mă prinde dimineața în porii tăi,
săruturile tale subtile au fost păstrate cu mine aseară,
de-acum sunt captiv între capilare fluide,
mă rog să mă porți cu tine în vene, în unghii,
în carne,
cu riscul de a mă transforma în abur,
mă rușinez în fața frumuseșii tale,
ești cea mai urâtă ființă,
dar cea mai frumoasă de pe pământ...

Dum spiro, spero

plutesc,
îngropat în nori uzi de speranță,
pășesc umed în depărtări cunoscute,
adormite,
mă urmăresc penele unei vrăbiuțe timide,
simt urmele pașilor greșiți ce îmi apasă umbra
pe pământ,
privesc oniric,
aproape de stele,
plâng pentru greșeli
cu praf din norii cu speranță .

învață-mă tu

călătorim pe sensuri univoce,
vocea mea îți spune imagini
pe care nu le poți lega,
vocea ta îmi bate gândurile blând,
îmi dai stive de motive în plus să te ascult,
dar te mușc de ureche, flămând,
ascultând tăcerea pielii tale,
te rog să mă înveți să te iubesc ...
ascult...

O listă lungă

pescuiesc pierdut,
amintiri pentru lista mea de idei,
extrag ca dintr-un bol
clipe încă neuitate între noi,
pășind
privesc visele în parc,
adun imagini ce nu s-au întâmplat,
în jurul meu se-ntâmplă toate,
dar eu nici n-am visat,
alerg,
dar fuga de tine e un chin,
rămân,
dar mersul lângă tine e futil,
am buzele lipite de carnea ta
și nu mai mișc,
am înțepenit privind în ochii tăi,
ascultând vocea ta,
orice altă mișcare
e o fugă fără sfârșit,
iar eu sunt rănit.

Movoculori

număr sunetele roșii
ce cad în butoiul gol de vise,
număr cuvintele scurse prin supapă
pe buzele noastre,
în iluzii groase...

îți urmăresc degetele gravitând
în jurul picăturilor de sânge
ce curg
din buza-mi mușcată,

îți mângâi
vinovat...
vânătăile
din jurul gâtului.

Urme de seară

gravat în sunete colore
îți caut pasul,
în valuri rare
îți caut glasul,
în mijlocul nopții,
în stele ce strălucesc slab,
în meteoriții străini ideilor mele ...

sunt urme tăioase din tine
ascunse
în parfumul perdelei,
în boabele cafelei ce așteaptă la tocat,
în pietrele de lângă geamuri,
în sita chiuvetei jumătate înfundată...

adulmec tembel
urmele pe care le-ai fi putut lăsa,
dar nu-i nimic în urma ta,
pentru că în loc să pleci
a fost mai ușor
să nu mai vii...

CoSpirit

scutur plictisit sacul cu idei

în butoiul cu vise,

vise secunde mă urmăresc

pe poteca

spre mângâieri subtile, 

ascuțite,

te privesc,

cu ochii închiși,

în timp ce îmi înmoi vârful limbii,

dar tac,

constant,

spiritul meu,

vorbește cu tine, 

pe ascuns.

Sonosomn

clipesc zgomotos 

deasupra pernei de bucle,

îmi închizi ochii,

 cu un sărut,

adormi gânduri, 

adormi zile,

deschizi drumuri cutate,

sculptate în piele,

vise nescurtate,

nevisate,

 alunecăm pe urma unei luni,

orbitez pe-o buclă infinită,

glasul se-ascunde în spatele mișcării,

visez că-ți spun

și tac,

citesc legat în ochii tăi,

cuvintele mele.

În lipsa ploii

Cad violet picături de ploaie
pe tablă,
sincron cu bătăi din inimă,
respir agitat,
aerul
albastru
pe care încă nu l-ai furat,
aud ,
cum tac,
greierii,
picur timpul într-o cană
albă
dezbrăcată,

o găleată se umple cu apă.
privim hipnotizați,
galbeni,
undele ce se propagă,
încerc să te trezesc
cu o mușcătură de ureche,
privim undele din găleată,
picură sânge roșu și apă.

Sentiment extern

                                                            Nu sunt trist iubito!
E doar lipsa ploii
 ce-mi usucă gândurile,
e doar lipsa mâinii tale
din mâna mea
 ce îmi înmoaie privirea,
e doar lipsa buzelor tale
ce face ca orice zi de toamnă
 să treacă fără rost...

Vise submerse

Îți ascult mișcările șubrede
ce îmi umplu sfera fonetică,
îmi accelerează pulsul,
îmi colorezi auzul cu sărutări amobile,
m-ascund în albul limfatic
doar să te observ.

Mă liniștesc fonetic la adăpostul pieptului tău,
îmi mângâi privirea cu mișcări calme
din șolduri,
din brațe,
îți umezesc pielea cuminte
cu câteva cuvinte
fără cerneală...

țintesc valuri grizonate,
împodobite cu visele tale,
ridic norii,
socratic sprerînd la visare,
privind nepăsător o speranță cum moare,
salvez sub săruturi
doar
săruturile tale...

înnotăm frenetic
într-un întuneric,
mâinile mele
vâslesc adânc... calm...
pe pielea ta,
fără a ști să-nnoate,
mâna ta stângă
este
monarhul pieptului meu,
neîncetat
scrii idei
în săculețul subconștientului meu,
fin ascuns,
între dorințe...

îți simt pofta crescând,
în mâinile tale, pielea mea,
e doar scrum de țigară,
lași urme adânci...
și sângele...
curge curios
pe gâtul meu,
pe sânul tău...


te hrănesc acerb cu sărutări solide
și mușcături de mort,
curând viu...
pășești abil
pe vârful picioarelor mele...
te mușc de durere
și-nvii,
și mori de plăcere,
și-nvii..

Dorințe

privesc dorințele plutind sumar,
coboară din nori ușor pe fruntea ta,
se subțiază norii și adorm ...
adormi înaintea mea...

adorm șoptindu-ți la ureche cuvinte,
lacrimi și atingeri,
adormi fără să știi ce spun,
ce simt ...

visăm în glasuri diferite,
visez cu vocea ta,
mâna ta ...
iar m-a trezit din vis.

Vizualizare

Îți simt respirația tăiată în valuri scurte
pe umerii mei vulnerabili atingerii tale,
ascult scurt buzele tale ce se topesc pe buzele mele,
încă mai simt, încă trăiesc, încă trăim...

simt viața cum se scurge din mine,
ideile sunt plecate în rafting în jurul corpului tău,
se topește asfaltul, încet,
încet se topește și mâna ta în mâna mea...
valuri de aer cald și aer rece se contrează în buclele tale,
în seara asta suntem în nori
și vom mai fi de-atâtea ori...

e vorba de mine și tine
și de nimeni altcineva.

Urme preistorice

Încă mai port simboluri preistorice carvate pe piept,
urme ale unei trăiri sincretice în compania ta,
urme ale timpului stocastic însoțit de atingerea unei idei,
m-am topit ateic în buzele tale și am rămas cu pieptul sterp...

licăresc în întunericul urmelor tale pe pământ
ghidat de profunzimea lunii de august,
arșița deșertului artificial semănat de mișcările tale
îmi secătuiește buzele, udate acum doar de lacrimi amare în lipsa.

Subdermal

Am primit vestea unei scufundări subderme a parfumului tău,
îmi rătăcești în treacăt visele pocite animalic
cu teama solidă a unui mut ce nu își pierde vocea,
ci doar sărutul,

zac ancorat în răscruci de vise oarbe
din care
doar vocea ta mă poate trezi,
îmi stăvilești amar și iute
pornirile indigene,
pentru un gând socratic.

Ziduri interne

albastru sincretic îmi înconjoară
cutele acromate pierdute dogmatic
între vise,
magnetizat îmi editez speranțele
în clubul anonim al cucilor cu cuib,
stingher îmi ard clipele pierdute la picioarele tale,
adorm fără să îmi mișc pleopele
vei ajunge aproape
și-atunci ...

Nivelul picăturii de ploaie

ascult nisipul scurs printre frunzele uscate
în palmele tale ude,
te-ai apropiat ca un senzor simpatic,
inconștient de faptul că te voi goni
te-am acceptat treptat între palme,
între buze, între șoapte,
îmi gonesc visele în norul de gânduri
saturat cu parfumul tău,
nu mai vreau să plec din tine,
dar tu o să vrei ...

ți-ai parcat electronii în norul meu magnetic,
cât vei rezista până ce te vei magnetiza,
sunt doar o picătură de ploaie
ce așteaptă lacrimile tale fericite
pentru a putea deveni baltă,
voi culege sudoarea plăcerii tale,
în speranța de a mă transforma în lac,
mă voi extinde în mare
o dată cu satisfacerea viselor tale,
când vei pleca mă vei tranforma în ocean
din lacrimile noastre,
doar cu puțin timp înainte de a fi iar
o picătură de ploaie,
apoi te vei magnetiza.