Visătoare, extensiile sprâncenelor îndeamnă lectura,
în prima încarnare
vântul mătura paşii în nisip,
calea petrecută de turişti
îţi este mult prea cunoscută.
pisica unei vrăjitoare,
plictisită de corbi,
te-a adoptat,
neîncetat te alinta
în colivia plină cu pene negre.
Prin drumurile scuturate cu flori
ale necunoaşterii
ai ajuns cuvântătoare,
scriitoare.
2010-11-03
Elena
2010-11-03T02:41:00+02:00
DEC.I
atelier|poezie|
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
Nu am mai scris de mult si asta se datoreaza in mare parte diversitatii de sentimente pe care am simtit/le-am simtit in ultimii 2 ani. S...
-
Ascult involuntar briza mării, perne de plajă, foșnind în culorile tale, privesc buzele mute, vorbind în van, aud doar vocile ta...
-
continuu să rătăcesc în căutarea mirajului deșertic al sânului tău, al brațelor mele pline cu tine, merg prin arșița privilor tale...



