2012-02-16

Loading...



se încarcă lumea mea
cu frânturi din lumea ta,

un strop de soare
acoperă umărul altădată gol,
un zâmbet senin
oprește alarma de telefon,

număr minutele ce ne separă
de patul nostru,
de dreptul nostru la somn,
la îmbrățisări...

urăsc minutele când te pierd
în zăpada de oameni,
în pătura de gânduri
te-așteaptă o casă...
a noastră...

am rămas înzăpezit
în căldura ochilor tăi,
în îmbrățisările freatice,
în orele ce se scurg
ca și clipe..
lângă tine.

am uitat când te-ai pierdut,
vreau doar să nu  ne mai separăm
cursurile,
ca două râuri sălbatice,
domesticindu-se unul pe altul...




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare