Clipesc sonor cu rănile deschise,
e doar un dor în urma ta,
pătată cu sângele meu
incolor,
setea mea aprinsă de provocarea buzelor tale
adoarme în visare,
clipe clocite departe de lumină
supraveghează calea unui nou sfârșit
ce a început de mult,
ziduri de paie se îngroașă în ceața tăcerii,
visurile noastre sunt doar o plapumă
a unei existențe scurte,
căi ce nu pot fi străbătute,
căi trecute,
ziduri ridicate,
ziduri căzute.
