Zâmbetele unui animal de pradă
îmi tulbură privirea în crepuscul,
înciudat de limitele firii umane
plec la vânătoare de șoimi deghizat
în sfinx.
În zborul lin ,
înfiorător îmi ascult colții și ghearele
într-un uragan timid,
Pierdut de mamă
și renegat de frați
îmi construiesc trecutul
cu piese din viitor,
vremea bestiei va apune
o dată cu creșterea economică.
2010-12-13
Peste limite
2010-12-13T23:22:00+02:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Donez sange in clepsidra ereziei de a trai, Uitat... acul ce m-a impuns... a corodat!
-
E zarva in codru, mustele frunzesc... Un zgomot ce matura somnul, doar crocodilii dorm ... Frunzisul taie calmul bufnitelor... ce-si as...
-
te-ai gândit vreodată să dai timpul înapoi? cum ar fi sa repari crestaturile din talpa? unde sunt acum, unde aş fi putut fi dacă, vis...
-
Într-un curând, trecut, am uitat s-adorm ... m-am blocat cântând gânduri despre tine în nesomn... sunt gânduri triste, dar din pă...



