Zâmbetele unui animal de pradă
îmi tulbură privirea în crepuscul,
înciudat de limitele firii umane
plec la vânătoare de șoimi deghizat
în sfinx.
În zborul lin ,
înfiorător îmi ascult colții și ghearele
într-un uragan timid,
Pierdut de mamă
și renegat de frați
îmi construiesc trecutul
cu piese din viitor,
vremea bestiei va apune
o dată cu creșterea economică.
2010-12-13
Peste limite
2010-12-13T23:22:00+02:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
Draga moșule, Anul acesta am fost cuminte, am învățat să trăiesc altfel decât o știam, aștept ca și tu să vii la mine altfel decât o făce...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
Îmi plac prea mult obiceiurile mele uitate în buclele tale, mișcările mele neforțate la atingerea buzelor tale, întâlnirile la răscr...
-
Mi-am îmbrăcat cuvintele la patru ace în speranța că descrierea staturii tale îmi va servi drept scuză pentru a te seduce, pentru a-ți t...
-
ațipit cutremur perna udă, mirosul tău se-aude din cearșaf, adorm târziu, nu dorm deloc, am ochii vineți de nesomn, dar nu...