Stau cu spatele la pomul meu
crengile sale, căi ale posibilităților,
mai îndrăznețe , mă bat insistent pe umăr,
radical, rămân indiferent.
sunt rădăcina timpului pierdut
și vreau să urc,
nu înainte de a fi analizat fiecare frunză,
fiecare ram.
mugurii supuși îmi oferă harta deziluziilor
și a speranțelor deșarte,
odată plecat, nu mă voi mai întoarce
până ce nu voi fi ajuns în vârf.
Postări populare
-
Draga moșule, Anul acesta am fost cuminte, am învățat să trăiesc altfel decât o știam, aștept ca și tu să vii la mine altfel decât o făce... -
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric... -
Îmi plac prea mult obiceiurile mele uitate în buclele tale, mișcările mele neforțate la atingerea buzelor tale, întâlnirile la răscr... -
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
