Stau cu spatele la pomul meu
crengile sale, căi ale posibilităților,
mai îndrăznețe , mă bat insistent pe umăr,
radical, rămân indiferent.
sunt rădăcina timpului pierdut
și vreau să urc,
nu înainte de a fi analizat fiecare frunză,
fiecare ram.
mugurii supuși îmi oferă harta deziluziilor
și a speranțelor deșarte,
odată plecat, nu mă voi mai întoarce
până ce nu voi fi ajuns în vârf.
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Donez sange in clepsidra ereziei de a trai, Uitat... acul ce m-a impuns... a corodat!
-
E zarva in codru, mustele frunzesc... Un zgomot ce matura somnul, doar crocodilii dorm ... Frunzisul taie calmul bufnitelor... ce-si as... -
te-ai gândit vreodată să dai timpul înapoi? cum ar fi sa repari crestaturile din talpa? unde sunt acum, unde aş fi putut fi dacă, vis... -
Într-un curând, trecut, am uitat s-adorm ... m-am blocat cântând gânduri despre tine în nesomn... sunt gânduri triste, dar din pă...
