Stau cu spatele la pomul meu
crengile sale, căi ale posibilităților,
mai îndrăznețe , mă bat insistent pe umăr,
radical, rămân indiferent.
sunt rădăcina timpului pierdut
și vreau să urc,
nu înainte de a fi analizat fiecare frunză,
fiecare ram.
mugurii supuși îmi oferă harta deziluziilor
și a speranțelor deșarte,
odată plecat, nu mă voi mai întoarce
până ce nu voi fi ajuns în vârf.
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Cad violet picături de ploaie pe tablă, sincron cu bătăi din inimă, respir agitat, aerul albastru pe care încă nu l-ai furat, aud ... -
aștept picăturile de ploaie .. apa ce curăță, aștept vorbele tale pline de detergenți... aștept în șezut pe bancă sub cerul liber, ... -
Nu demult credeam că sunt nebuni cei ce iubesc Fără să consume, fără să atingă, Acum sunt un nebun rațional, Vreau să ating ... Să o...
