străpungând manuscrisele zilelor triste,
ochii-mi agitați
se liniștesc privind
grămada de chibrituri folosite,
le pot identifica
pe rând
după mărimea flăcării,
unul din ele
s-a stins imediat
ce am dat foc caietelor din școală,
manuale nefolosite,
cu altul
m-am fript
în încercarea de a arde
fiecare diplomă,
suvenirurile
m-au obligat să folosesc o întreagă cutie.
Cu un chibrit de-abia aprins
am ars amintirea ta,
cu altul
pe celelalte...
Acum
îmi este suficientă
o mică urnă
în care să le pot purta cu mine,
oricum erau alterate...
mai am și
grămada de chibrituri.
