și îl trezeam din somn
căutând motive latente de harță
și cuvinte aruncate în contradictoriu,
dar el timid, necopt,
nu le rostea,
le-nghesuie cu dor,
cu teamă și regret,
în vârful meu de pix
și doar așa ea a crezut
că străbate camerele goale
ale conștiinței lui,
fără să cunoască încăperile secrete
sau existența vreunui seif
deși ascuns la vedere,
în mitocănia lui,
dibaci,
se-ascunde uneori pe sine,
de mine,
fiecare din noi te caută
dar doar asta o să te facă unică...
