2011-03-16
În război cu timpul
mergeam fidel la copacul cel mare din livadă,
pierduți ca doi copii în vraja vieții,
în toiul nopții nu era nimeni să ne vadă,
departe ...
în frunzele uscate ale timpului
ne scriam pașii...
acum,
ancorați în grijile unui mâine,
îmi citesc zilele ce trec
la sfârșitul săptămânii,
precum o carte
își citește cuprinsul...
pierdute
rândurile pline de secunde, clipe,
greu au trecut,
povestea mea a devenit cu totul
un cuprins.
În război cu timpul
2011-03-16T20:43:00+02:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
Mă plimb tăcut pe perna mea, gîndesc liniar... aud șoapte scurte, dar ești departe... sunt doar urme de tine peste tot, umbre ale s...
-
ațipit cutremur perna udă, mirosul tău se-aude din cearșaf, adorm târziu, nu dorm deloc, am ochii vineți de nesomn, dar nu...
-
Îmi simt inima într-un subcircuit continuu indus de șocul volumului de electroni estompați de furia gândurilor tale, îmi aud gânduril...