Urasc ca sunt...
urasc ca nu mai esti,
dar cel mai mult urasc ca nu pot sa urasc...
timid urmaresc creatia luminii in fiecare zori,
cum soarele deschide ochii peste oamenii adormiti,
iubesc ca ne-nvartim in cercuri ...
iubesc ca traim,
vreau sa te iubesc,chiar de-ti sunt strain.
Postări populare
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr... -
continuu să rătăcesc în căutarea mirajului deșertic al sânului tău, al brațelor mele pline cu tine, merg prin arșița privilor tale... -
poate că dacă aș avea aripi, aș schimba un petic de lume, în bine, în binele pe care îl cred eu, în sclipiri de ochi inocenți, ador... -
Îmi întâlnesc umbra cu umbra copacului bătrân cu muguri tineri, cu frunze verzi și frunze uscate, Îmi întâlnesc buzele cu roua udă ... -
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
2 comentarii::
ura si iubirea sunt atat de apropiate incat uneori facem confuzii ;)
m-am razgandit... Ador poezia asta! Am ramas un pic blocata la primele 2 versuri... sunt fantastice! pe cuvant. [cred ca devin dependenta de blogul tau]
Trimiteți un comentariu