Urasc ca sunt...
urasc ca nu mai esti,
dar cel mai mult urasc ca nu pot sa urasc...
timid urmaresc creatia luminii in fiecare zori,
cum soarele deschide ochii peste oamenii adormiti,
iubesc ca ne-nvartim in cercuri ...
iubesc ca traim,
vreau sa te iubesc,chiar de-ti sunt strain.
2010-05-11
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
Mă plimb tăcut pe perna mea, gîndesc liniar... aud șoapte scurte, dar ești departe... sunt doar urme de tine peste tot, umbre ale s...
-
ațipit cutremur perna udă, mirosul tău se-aude din cearșaf, adorm târziu, nu dorm deloc, am ochii vineți de nesomn, dar nu...
-
Îmi simt inima într-un subcircuit continuu indus de șocul volumului de electroni estompați de furia gândurilor tale, îmi aud gânduril...
2 comentarii::
ura si iubirea sunt atat de apropiate incat uneori facem confuzii ;)
m-am razgandit... Ador poezia asta! Am ramas un pic blocata la primele 2 versuri... sunt fantastice! pe cuvant. [cred ca devin dependenta de blogul tau]
Trimiteți un comentariu