timpul se scurge crucis,
nisipul poposeste in eprubetele
insemnate in sangele meu.

am luat calea adancurilor in marea nesarata,
suntem prea multi sub apa si vreau sa ies,
atatea suflete triste mergem prin adancuri!
am pierdut valul, dar voi iesi ,
voi folosi drept lift bulele unei balene,
riscand sa-mi pun tinta pe spate
nu-mi pasa, vreau sa ajung sus!
am ajuns, dar aflu ca a scazut marea,
prin orizonturi latente imi inalt tangentele
spre maluri,
peste adancuri sunt stapan.