Viata mi-a lasat o vacanta,
timpul se scurge crucis,
nisipul poposeste in eprubetele
insemnate in sangele meu.
Am naufragiat, nestiind sa -nnot
am luat calea adancurilor in marea nesarata,
suntem prea multi sub apa si vreau sa ies,
atatea suflete triste mergem prin adancuri!
am pierdut valul, dar voi iesi ,
voi folosi drept lift bulele unei balene,
riscand sa-mi pun tinta pe spate
nu-mi pasa, vreau sa ajung sus!
am ajuns, dar aflu ca a scazut marea,
prin orizonturi latente imi inalt tangentele
spre maluri,
peste adancuri sunt stapan.
2010-09-28
Sub marin
2010-09-28T09:13:00+03:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
Draga moșule, Anul acesta am fost cuminte, am învățat să trăiesc altfel decât o știam, aștept ca și tu să vii la mine altfel decât o făce...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
Îmi plac prea mult obiceiurile mele uitate în buclele tale, mișcările mele neforțate la atingerea buzelor tale, întâlnirile la răscr...
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...