Zgribulita in capat de masa statea dragostea,
iubind la nesfarsit nu se plictisea,
dar ura cea fitoasa, deloc sfioasa,
s-a decis s-o plictiseasca.
Te iubesc, acum si mai cand?
oricum iti fac vant,
te-as iubi de la inceput pana la sfarsit,
dar nu-mi cunosc sfarsitul, iar ura deja a inceput.
serpuind
prin misterele firii
gandesc
ca nimic nu e mai presus decat un te iubesc, mut.
Din varf nu pot sa urc spre alt varf,
va trebui sa cobor
sa adulmec urmele lui Sisif,
sa cutez pe cararile din labirintul meduzei,
sa iubesc din nou pana intr-un nou varf, doar ca sa
cobor.
2010-10-07
Grimasa
2010-10-07T16:43:00+03:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
Draga moșule, Anul acesta am fost cuminte, am învățat să trăiesc altfel decât o știam, aștept ca și tu să vii la mine altfel decât o făce...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
Îmi plac prea mult obiceiurile mele uitate în buclele tale, mișcările mele neforțate la atingerea buzelor tale, întâlnirile la răscr...
-
Mi-am îmbrăcat cuvintele la patru ace în speranța că descrierea staturii tale îmi va servi drept scuză pentru a te seduce, pentru a-ți t...
-
ațipit cutremur perna udă, mirosul tău se-aude din cearșaf, adorm târziu, nu dorm deloc, am ochii vineți de nesomn, dar nu...