Zgribulita in capat de masa statea dragostea,
iubind la nesfarsit nu se plictisea,
dar ura cea fitoasa, deloc sfioasa,
s-a decis s-o plictiseasca.
Te iubesc, acum si mai cand?
oricum iti fac vant,
te-as iubi de la inceput pana la sfarsit,
dar nu-mi cunosc sfarsitul, iar ura deja a inceput.
serpuind
prin misterele firii
gandesc
ca nimic nu e mai presus decat un te iubesc, mut.
Din varf nu pot sa urc spre alt varf,
va trebui sa cobor
sa adulmec urmele lui Sisif,
sa cutez pe cararile din labirintul meduzei,
sa iubesc din nou pana intr-un nou varf, doar ca sa
cobor.
2010-10-07
Grimasa
2010-10-07T16:43:00+03:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
M-am îndoit concentric de volumul coroanei de flori ce-mi va servi drept companie o dată între mori între mori curând, între mori depa...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
Glasului meu îi lipsesc sunetele, concentric îţi enervez existenţa cu un sărut, pixul adoarme în faţa ochilor tăi închişi, ai plecat, uşa...